EDUCAȚIE ȘI MORALITATE LA TELEVIZIUNE
AP, 12, 16
le cunosc toți consumatorii de televiziune . Sunt simbolurile prin care ni se atrage atenția că ceea ce urmează să se difuzeze poate cuprinde imagini, expresii, sau comportamente imorale. Pentru a da o și mai mare importanță acestui avertisment , o voce gravă ne atrage atenția : Acest program poate fi urmărit de minori sub 12 ani numai cu acordul părinților" sau Acest program este interzis minorilor sub 12 /16 ani întrucât poate cuprinde comportamente dăunătoare" după care este înșiruită o listă preventivă de imoralități ce se vor regăsi pe micul ecran.
Acesta este modul în care Consiliul Național al Audio - Vizualului înțelege să protejeze națiunea, mai ales pe copii de efectele pe termen lung ale consumului de imagini violente și expresii vulgare, de expuneri ale nudității fizice și ale nulității valorice , ale păcatului ..
Odată avertizați asupra celor ce vor fi difuzate, responsabilitatea cade pe umerii celui ce urmărește filmul sau emisiunea. Numai că nu întotdeauna părinții sunt de față pentru a le da acordul minorilor sub 12 ani să se uite la televizor și nu neapărat un minor are atâta discernământ sau voință pentru a-și stăpâni curiozitatea de a vedea un film care îi este interzis.
În plus, oare este vârsta de 12 sau 16 ani un reper adevărat? Pe adulți chiar nu îi influiențează negativ ceea ce văd pe ecran? Se știe doar ce mare putere de manipulare a opiniei publice posedă televiziunea. Evoluția moralității întregii societăți în ultimul deceniu este grăitoare în acest sens. Adoptarea relelor deprinderi este ușoară. Câștigarea virtuții este însă cu adevărat dificilă. Acest lucru ni-l spun și Sfinții Părinți ai secolelor IV- V, adevărați trăitori ai virtuții. Câți dintre noi ar putea spune că au ajuns la acea stare duhovnicească încât să aibă putere de a refuza răul sub orice formă ar fi el? Vedem, de fapt că avertismentele ne privesc pe toți, nu doar pe copii.
În esență, soluția acestor simboluri afișate în colțul imaginii nu e decât un compromis: televiziunile nu sunt dispuse să suspende programele de acest fel, care le cresc audiența ( și aici gravitatea faptului: că sunt cerute !!! ), iar C.N.A. nu și-ar atinge scopul existenței dacă nu ar lua așa-zise ...măsuri.
Așadar : s-a revizuit dar nu s-a schimbat nimic" după vorba unui cunoscut personaj al lui Caragiale. Cu nonșalanță - și fără avertismente - ne sunt oferite lucruri mult mai grave : știrile de după - amiază par să fie desfășurătorul patricidelor, al schingiuirilor și al accidentelor din ziua respectivă, fiind culese cu precădere din spitale de urgență și arestul poliției. Emisiuni de consum" întinse pe ore bune, oameni obișnuiți": soți care se bat, care se înșeală, copii și părinți în conflict, părinți care își încurajează copiii spre imoralitate în scopul îmbogățirii rapide, etc.
Toți aceștia se adună în fața camerelor de luat vederi pentru ca toată lumea să știe cât de grosolană poate fi nonvaloarea lor.
Nu judecăm, doar ascultăm cine, ce are" se afirmă în deschiderea unei emisiuni la oră de vârf . Întrebarea este : în ce scop ascultăm? Dacă filmele au totuși doza lor de ficțiune, de poveste, în schimb programele la care ne-am referit sunt felii de viață reală dură, putredă...
Nu putem face chiar nimic pentru a schimba ceva? Totuși oferta de programe răspunde cererii telespectatorilor. Chiar nu putem spune nu violenței, urâtului , abrutizării? Nu putem cere valoare? Avem dreptul la ea! Să fim cel puțin rezervați față de ceea ce ne-ar putea înfluența în mod negativ viața noastră creștină. Să căutăm mai degrabă sfințenia, frumusețea, bucuria săvârșirii binelui. Să luptăm pentru acest bine! Să facem lumea mai frumoasă începând cu propria noastră schimbare: în mai buni, mai nobili, mai luminoși. Altfel, ne aflăm în situația în care limita între moral și imoral, între frumos și urât, între valoare și nonvaloare să devină pentru noi un mare semn de întrebare!
Prof. Gabriela Macovei